isi scutura bombanind nisipul din felinar si atarna apoi felinarul in cui.nu voia sa se intoarca, desi cainele slabanog care se tinuse discret dupa el tot drumul il tragea din cand in cand cu dintii de haina intr-o anumita directie.
nu voia sa dea si altora din lumina lui, dobandita cu atata truda. si, de fapt, cui ar fi putut sa o dea? prostimii? ce sa faca cu ea? mai-marilor din uneltirile carora cu greu scapase? ca sa ramana in veci sclavul lor?
cainele scheuna flamand si lui i se facu mila de el. ,,mars, potaie, du-te singur inapoi! eu traiesc doar cu lumina, nu am ce sa-ti dau!"
se aseza, oftand, sub propriul felinar si adormi cu ochii deschisi, de multa vreme orbiti.
.
(inspirata din meditatia asupra arcanei IX din Tarot).
