Privirea ta
e bobul de
mazăre
pe care îl
simt pe sub toate păturile cu care mi-am acoperit patul.
Îmi zâmbești,
și mă foiesc un pic
încercând să (nu)-ți
arăt ce simt.
Dar îl simt ca
pe o mică durere, dulce-amăruie,
și buzele mi
se arcuiesc fără voie, chicotind,
ca și cum
bobul de mazăre
mi s-ar plimba
pe sub piele
sau mai
degrabă pe sub degetele tale
care caută pe
sub pături, răscolindu-le.
Mi-e cald si
mi-e frig
sub pături și sub mâinile tale.
