am terminat mai devreme tema de azi (nu pun poza cu ce-am lucrat, nu e relevant) si am mai ramas o vreme sa framant lutul intre palme. marea placere, motivul real si un pic pervers pentru care m-am inscris la curs.
am observat la ceilalti ca incep framantatul doar dupa ce ideea a capatat forma in mintea lor, iar framantatul aduce ideea in maini. eu incep framantatul cu mintea goala. imaginea a ceea ce as putea lucra apare doar daca am lutul in mana. e aproape ca scrisul. ideile nu ies din cap, ci intra prin degete.
dupa impotriviri minunate, lutul dintre palmele mele capata forma lor. cu finele detalii ale unor nervuri ca de frunze, in care unii ar mi-ar putea citi simboluri ale destinului.
presez bulgarele de pamant framantat de lemnul mesei. puternic, pana cand il simt cu fiecare linie.
ridic palma si mi-o privesc, apoi privesc amprenta filigranata in lut. iau cutitul si intervin, corectand cateva detalii. unesc doua linii mari, independente. imi lipesc apoi din nou palma de ele. frisonul care ma strabate poate fi semnul ca liniile palmei mele stangi au citit noul mesaj, au semnat noul contract.