vineri, 30 iulie 2010

surpriza

am pus pe fundul paharului o lingurita de miere.
am adaugat o tinctura de plante, apoi am umplut paharul cu apa.
am pus paharul pe masa si m-am asezat in fatza ecranului sa citesc. de cateva zile citesc povesti despre diamante. in mod surprinzator pentru mine, multe din ele sunt facute din lacrimi cristalizate.
beau din cand in cand cate o gura din pahar.
dupa ultima poveste raman multa vreme cu gandul acolo...
cand ma intorc, gustul e diferit: uitasem sa amestec mierea si ma astepta toata.
nici nu-mi dadusem sema pana atunci ca era amar lichidul pe care l-am baut.

duminică, 25 iulie 2010

joi, 22 iulie 2010

cerdeseara


duminică, 18 iulie 2010

in visul de azi am ucis...

alerg prin padure, cu picioarele innodate in ierburi uscate. mi le descurc si alerg in continuare. copacii ma impiedica aruncandu-mi ramurile in fata, peste fata. o ramura subtire ma plesneste mai viu, iar eu alerg mai departe cu gustul sarat pe buze.
mi se parea ca sunt urmarita, dar nu e asa. am fost urmarita pana cand frica mi s-a transformat in furie, si am pornit eu pe urmele umbrei care ma secatuia.
o prind si o privesc in ochii goi si uscati. ridica mana subtire ca o creanga cu gheare, sa ma loveasca. dar nu mai apuca. nu stiu cum am sfaramat-o. rasuflu greu, dar nu e efortul luptei, ci doar alergarea. zace la pamant ca un trunchi de copac uscat, cu crengile rasucite in aer. cu rasuflarea inca fierbinte ii dau foc, dorind sa scap de imaginea crengilor rasucite. nu arde de tot. poate ca suflul indreptat spre ea n-a fost destul. ingrop restul, dorindu-mi ca iarba sa creasca intr-o clipa, ca si cum nimic n-ar fi fost... nu, urmele focului nu dispar atat de usor. iar pamantul e inca inflamat.
pe masura ce respiratia se linisteste, in locul fricii sau al furiei apare tristetea... stiu ca undeva, candva, peste cateva sute de ani as fi imbratisat si iubit acea parte uscata din mine. acum doar am ucis-o, iar tristetea ma va insoti intr-un fel sau altul de-a lungul timpului si spatiului.
o accept, cu o usoara vinovatie. candva, ma voi intoarce pentru a-i onora intr-un fel sau altul trecerea prin mine. macar cu compasiune, daca nu cu dragoste.
.
m-am trezit cu chipul drag zambind deasupra mea, si cu usurarea de a sti ca in timp ce dormeam o mana buna mi-a netezit zvacnirile cosmarului, mi-a retezat ierburile care ma tineau pe loc, mi-a aprins si stins cu blandete focul, si mi-a sters cu lumina urmele si umbrele de pe fata.
si m-a mosit in inca o renastere...

vineri, 16 iulie 2010

frumusetea ca forta

,, ...intelegea ca frumusetea, ca prima insusire are dreptul la orice, ca nici o alta insusire nu-i da omului atatea drepturi, fiindca nimic altceva al lui nu raspandeste atata bucurie, impacare si lumina. Frumusetii nu trebuie si nu poate sa i se impotriveasca nimeni."
Radu Tudoran - Fiul Risipitor
.
,,Cand apreciezi frumusetea si unicitatea lucrurilor, (...) atunci primesti energie. Cand ajungi la un nivel la care simti iubire, atunci poti sa trimiti energie inapoi, dupa cum doresti."
James Redfield - Profetiile de la Celestine
.
sa ne rugam impreuna...
.

miercuri, 14 iulie 2010

reveniri si rataciri

pe aici am mai fost. drumuri dragi. nu era acelasi aer, nici aceeasi iarba, si nici eu aceeasi. doar pamantul.
ne intoarcem pana cand intelegem ce vrea sa ne spuna locul. in acelasi si in acelasi loc, pana cand dorinta din centrul pamantului sau din fundul sacului sufletului ajunge pe buze. si de pe buze in palme, si inapoi, desenata pe pamant. pamantul o soarbe si zambeste si mai scoate niste cald, niste umed, niste iarba, niste visine. ma intreaba: ,,asta vrei?"
o parte din mine zice ca da.
o alta parte zambeste cu un rest de voce si parc-ar mai cere. si ma intorc inca si inca o data, pana cand suflul imi iese pe buze. nu pot sa spun, dar scriu. cu palmele si rasuflarea imi incalzesc scrisul, sa-l obisnuiesc cu focul. pentru ca asta-l asteapta. bucata de hartie arsa se rasuceste in spasme luminoase, alaturi de alte dorinte arzatoare. acum pot sa spun, pot sa cer, pot sa pamant...
ma intind si ma lipesc de pamant. imbratiseaza-ma, te rog, ii spun, tine-ma bine sa nu cad. sa ma simt acasa. acasa e locul in care esti imbratisat. inca nu ma intorc de tot, inca mi-e teama de moarte. inca nu vad peste tot lumina. doar flashuri, in bratele catre care ma intind.

miercuri, 7 iulie 2010

vineri, 2 iulie 2010

fantasme de vacanta perfecta

va invit sa cititi un serial numit ,,In cautarea spa-ului perfect", poveste si imagini: Bradut Florescu, Amazing Race.
primele sase episoade.
n-am sa fac glume de genul ,,daca nu v-ati ales inca destinatia de vacanta, inca mai puteti alege". dar daca o luati in serios, de ce nu... daca un om poate, e posibil.
stii bine ca daca iti doresti ceva foarte mult, sunt doar trei pasi simpli: 1. sa-ti definesti clar obiectivul. 2. sa stii exact cat costa. 3. sa platesti pretul. simplu, nu? de-aia nu e pentru mine coachingul. daca eram si eu un coach ca toti ceilalti, ma grabeam sa va scot ochii cu aceste 1,2,3 puncte geniale. asa, prefer sa-mi inseninez dimineata si sa va ispitesc si pe voi cu:
unu
doi
trei
patru
cinci
sase
eu inca nu m-am decis pe care il prefer... cred ca prefer sa le incerc pe toate... deocamdata in imaginatie :)

joi, 1 iulie 2010

iulie

diferenta dintre iunie si iulie e ca cea dintre cirese si visine...
imi plac ciresele, dar visinele le iubesc pur si simplu... asta nu ma impiedica sa le mananc.