Aproape de suprafață. Sau poate chiar la câțiva pași desupra ei. Nu știu
dacă am intrat în nori sau doar mi-am pierdut capul. Ceață în jur, apă și aer
în vârtejul perfect care m-a ridicat deasupra pământului fierbinte.
Condiția pentru a te putea întoarce din infern e să mori în rochie albă. Acolo
albul e nefiresc printre negru și roșu încins, te vor arunca din nou la suprafață. Pe mine m-au aruncat și m-am ridicat amețită dintre ierburile înalte.
Îmi place să cred că mă îndrept în direcția opusă. Că
nu mai e cale de întoarcere. Pe drumul acesta, nimic nu mai seamănă. Doar ceața,
care acum e în afara mea.
Voi merge către soare, așteptând căldura de sus să transforme în aer apa
care mă învăluie. Mai durează puțin, pentru că ai lăsat imaginea în alb-negru.
