.... cineva scrie un comentariu

dincolo, pe Facebook. unde m-am mutat cu atitudine de gura-casca, in momentul in care relatia cu blogul a devenit mai discreta.
in valul de semne, cineva posteaza ceva. care ma provoaca, imi da fiori, frisoane sau fantasme. citesc, privesc sau ascult. si da, asta era, si vreau sa-i spun, sa-i scriu, sa spun ca da, si eu, exact asa, si cum de s-a potrivit, ah... im imaginez fara sa vreau sau uneori chiar vreau ce se afla in spatele postarii, da, chiar asta, si abia astept sa-i raspund, sa scriu, sa (ma)conectez cu propria-mi proiectie.
doar ca cineva scrie un comentariu si astept putin, poate ca...
...si ma desumflu treptat. pentru ca distanta creste brusc. e altceva, alta conexiune, cu alta realitate.
asa ca raman sa citesc dialogul care se construieste, pastrand doar placerea de a imi imagina acum cele doua realitati / imaginatii care traiesc iluzia conexiunii. atat de diferita de ce ar fi putut sa fie.