Nu văd, nu mă văd. Doar mă simt. Rotundă și compactă. Știu cumva că sunt dulce și că am un înveliș moale care se topește între degete. Degetele acelea - care, la început, mă țineau strâns- m-au pipăit, m-au dezvelit, m-au dezgolit. Și m-au ridicat încet, încet, cu o mișcare legănată printre cuvinte legănate - către buze.
Simt că mă topesc, alunec printre degete și în încercarea de a-mi păstra echilibrul mă sprijin de buzele întredeschise. Doar că în contact cu buzele mă topesc în continuare, amețesc din ce în ce mai tare...
Ajunsă pe limbă încerc să mă sprijin de cerul gurii, doar că și acesta coboară strivindu-mă.
Treptat, pe măsură ce sunt învăluită din toate părțile îmi pierd forma o dată cu stratul de ciocolată protector.
În cele din urmă încep să mă dizolv, răspândindu-mă întâi în toată gura, în tot corpul, în sânge și apoi în minte de unde cumva am să cobor întorcându-mă printre degete, sub formă de cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu