nu, nu tot viitorul. doar una din liniile lui; din infinitatea de posibilitati, cea mai probabila, daca evolutia stagneaza...la inceputul unei relatii, a unei prietenii exista o zi sau o seara, sau o noapte speciala, de care iti vei aduce aminte multa vreme. e vorba de cea in care cunoști, in care ceva se ridica in fata ta, se deschide, se dezvaluie si ti se permite sa vezi viata omului de langa tine de undeva de sus, in ansamblul ei... si sa o intelegi...
stati si depanati impreuna amintiri... sau poate doar celalalt povesteste, iar tu asculti. si dupa multe amintiri mai mult sau mai putin importante, vine randul Povestii. cea in care s-a cristalizat tiparul, cea in care s-a format sistemul de convingeri, cea care te face sa-l intelegi cu adevarat pe celalalt si sa-i respecti nenumaratele marunte sau mari alegeri care, pana la urma v-au adus fata in fata...
momentul acesta special al conectarii la Povestea celuilalt e cel de care iti vei aminti ca fiind definitoriu in relatia dintre voi, indiferent de cursul si parcursul ei. pentru ca e momentul in care l-ai acceptat pe celalalt cu tot ceea ce are mai bun de oferit, sau mai greu de dus, si tot ceea ce reprezinta asta pentru tine.
majoritatea prietenilor mei mi-au devenit dragi tare incepand cu acele momente. si simaptiei si atractiei initiale s-au adaugat respectul si dragostea.
uneori, daca omul drag nu se schimba, ii poti prezice viitorul, privind in acel moment. si i-l poti spune in masura in care ti-o cere sau ti se pare util sa stie. uneori, daca e foarte important pentru el sa afle, chiar cu pretul relatiei voastre.
alteori, daca schimbarile aduc transformarea, e important sa tii pasul si sa-l eliberezi din tiparul din care el insusi s-a eliberat. sa-i fii alaturi in masura in care esti in stare. sa-i vezi cresterea si sa i-o accepti, chiar daca inca nu ii cunosti drectia.
sunt cu mine de atata vreme. pot sa spun ca ma cunosc si ma inteleg si ma accept in mare masura. aproape complet. si totusi, privind in viitor nu pot sa-mi ghicesc acele aspecte pe care daca mi le-as marturisi, mi-ar pune in pericol relatia :))
8 comentarii:
si totusi, privind in viitor nu pot sa-mi ghicesc acele aspecte pe care daca mi le-as marturisi, mi-ar pune in pericol relatia :))
dar privind in prezent?
pupici cu drag.
Foarte fain ai scris despre momentul conectării la poveştii celuilalt...mi-ai declanşat o mulţime de amintiri foarte plăcute, legate de oameni dragi :)
Cum spuneai, îi poţi ghici cuiva viitorul în momentul conectării la poveste, adică momentul în care te conectezi de fapt la trecutul şi la prezentul persoanei...aplică asta şi pentru tine, uită-te în trecut, în prezent, la tine şi vei simţi, vei şti :)
Camelia,
intorc si obrazul celalalt...
pentru pupici, desigur :)
privind in prezent vad viitorul pe care mi-l construiesc in mod constient...
visatorul e activ, vocea critica dezactivata. realistul asteapta... :)
multumesc de reamintire!
Rontziki,
bine ai venit!
ma bucur ca ti-am redesteptat amintirile placute...
in ceea ce priveste propria persoana, exista intotdeauna o zona necunoscuta, pe care, cu toata obiectivitatea, mi-e greu sa o sondez. oricum celelalte zone, mai accesibile sint in crestere!
"...mi-ar pune in pericol relatia..."
am citit de doua ori, si inca nu stiu raspunsul potrivit care
sa cuprinda tot, asa incat e clar ca e deja in pericol relatia aia, ce poate fi mai frumos decat o relatie in pericol absolut perfect re-construita, bineinteles cu tine. Cei ce fug sunt falsii compromisi.
in relatiile "pericol pt. societate" :) de foarte multe ori vezi soarele, asa in negrul ala zgura, dar cine, doar cei gata compromisi il pot vedea scanteind.
Amrita,
se pot face compromisuri fara a te compromite...
se poate modifica prezentul fara a nega trecutul si fara a afecta viitorul... astfel incat relatia cu sine sa devina reintoarcere la Sine...
e de munca, da merita fiecare clipa :)
Am simtit un mic firo de tristete, sper sa ma fi inselat. Viitorul nu trebuie sa ne sperie pe nici unul, viata trebuie traita si privita ca atare, fiecare floricica isi gaseste locul ei in gradina, asa imi spunea bunica, si cand ma gandesc la viitor imi vin in minte aceste cuvinte. O seara faina, Ajnanina!
MikaelEon,
a fost unul foarte mic...
doar tristete, nu si frica. nu ma tem de viitor. sunt constienta, insa, de faptul ca sunt responsabila in cea mai mare masura de alegerea sa uconstruirea lui :)
o seara faina si tie, inspiratie maine la ,,teza" :)))))
Trimiteți un comentariu