marți, 14 mai 2024
Locul
sâmbătă, 10 septembrie 2022
penultimul dar de ziua mea, păpușa
duminică, 26 septembrie 2021
Clopote
Mă legăn printre ceilalți, prinsă de vocea ta.
Sunetele mă fac suplă, mă strecor printre ei fără să îi ating.
Nu-ți ascult cuvintele, nu-mi plac.
Dar vocea, ah, vocea, mă face să-mi infășor toate gândurile, răsucindu-le în jurul ei.
Și da, mi-ar plăcea să-mi spui asta, și asta, și asta... și probabil că n-aș asculta nici cuvintele astea,
Pentru că vocea ta m-ar duce mai departe, mai adânc
Printre litere, printre sunete guturale de dinainte de limbaj,
Printre globule, dendrite și hormoni,
Printre strămoși, destine și blesteme,
Până la rădăcină, până la sămânță, până la întârziata înflorire.
duminică, 23 mai 2021
În echilibru
În cele din urmă,
am ridicat vasele, curioasă să vad ce se va petrece cu apa aceea. Nu și-a oprit
curgerea, dar nici nu s-a revărsat. Apa s-a ridicat și s-a îmbrățișat făcând o
punte de lumină între cele două vase. Mi-am ridicat și eu privirile, apoi m-am
ridicat cu totul. Apa vie și îmbrățișată mi-a dat aripi și putere. Am să susțin
vasele în continuare câtă vreme tensiunea dintre ele poate îmblânzită în mâinile
mele.
luni, 3 mai 2021
Steaua
A noua stea își spală praful de pe piele. Nu îl simte al ei, ci al Pămâtului. Și totuși râul sclipește a praf de stele.
Iar cel care o privește vrăjit vede doar lumina.
luni, 18 ianuarie 2021
nu vreau sa ma intorc
luni, 20 iulie 2020
Brainstyling
duminică, 19 iulie 2020
Oglinda de pe foc
sâmbătă, 6 iunie 2020
Mărunt de mărgele
vineri, 1 mai 2020
cuvintele, oasele
doar ele rămân, după ce ritmul s-a dizolvat, după ce imaginile s-au decolorat, după ce cântecul a ieșit din ele, după ce filmul s-a terminat și s-a uitat.
uneori, s-au risipit, alteori, dacă se țineau bine de literele din față și din spate, au rămas copilărește - bătrânește împreună.
un arheolog bun le curăță de praful timpului și le așează în sertare din viitor.
din când în când le citește, le ascultă, le pierde unele printre altele. le leagă de altele din mintea sa, le caută, le aleargă și uneori stau.
cu câte un cuvânt-os în mână, atingându-l alene cu gândul, începe să cânte, iar pe os se învârte povestea, care n-are cum să fie aceea.
dar e poveste, și sertarul înflorește din nou, și lumina intră din nou pe ferestre.
marți, 21 aprilie 2020
de la distanță
joi, 9 aprilie 2020
de pe drum. cu tine. sau nu erai tu?
sursă imagine
joi, 2 aprilie 2020
prin pădure
e real, dar nu pot să-ți spun. trebuie să mergi tu însăți. eu mă întorc curând. mi-a rămas o bucată de piele acolo.
miercuri, 1 aprilie 2020
în chihlimbar
luni, 30 martie 2020
și în seara aceea am ieșit în oraș
text scris în urma unei provocări: cea mai apropiată carte, pagina 55, ultima propoziție.