m-am inscris la gradinitaaaaa!

da, asta e gradinita!

si ce bine eeee...

cu muulta, multa vreme in urma, cand am fost prima data la gradinita, nu mi-a placut.

trebuia sa fac tot ce mi se spunea, in ciuda faptului ca ma credeam mai desteapta decat restul, sau poate tocmai de aceea. n-am nici o amintire frumoasa din perioada 5-6 ani.

din fericire, pe atunci un an de gradinita era suficient. acum se fac 4, in care nu prea mai e de joaca, ma mir ca nu se da si examen dupa, un fel de bacalaureat sau licenta.

.

ca am prins minunea unei a doua sanse si m-am inscris.

sunt incantata. toti colegii mei de grupa sunt frumosi si destepti! si stiu sa se joace frumos, si au idei nastrusnice, spun povesti meseriase (ba ii invata si pe altii :))), fac poze minunate...

pe blogul gazdei e cald si bine si miroase a sarbatori. si se simt trecand pisici.

cum azi am scutire de la nenea doctorul o sa renunt la treburile de adult stau sa-i citesc pe omuletii astia minunati, colegii mei de grupa :)

coaching cu eroul

cateva citate din ,,Scurt elogiu al eroului din noi", Yves Richez, Spandugino Publishing House.
,,caracteristica fundamentala a maestrului e ca a fost el insusi discipol"
,,eroul nu isi depaseste maestrul, ci il continua. ideea continuarii e de preferat ideii de depasire, pentru ca maestrul insusi este o miscare continua"
,,calauza se alatura eroului pentru a merge acolo unde merge si el, in acelasi timp si in acelasi ritm cu el"
,,una din etapele mari ale (devenirii) eroului consta in parasirea lumii lui ce cred despre mine pentru a deveni ce stiu despre mine, si cum folosesc aceasta pentru a-mi realiza cautarea "

nu sunt amintiri...

nicicand in trecut n-am mai fost acolo.

nu sunt nici presimtiri. o foarte mica parte din viitorurile posibile ar arata asa. prea mica probabilitatea. prea diferit.

poate chemari dintr-un univers paralel in care o varianta a mea sa se fi apropiat cu ochii si palmele de membrana subtire dintre lumi?

nici o afinitate, si totusi o atractie puternica.

poate o mana maaaaare de undeva de deasupra care se opreste o clipa deasupra mea inainte de a constientiza mutarea urmatoare? iar eu ma las indrumata de vantul fierbinte izvorat din varful degetelor divine? dansez pe drumul in ceatza fara sa stiu daca e mai aproape de soare sau de luna... e lumina oricum...

apus de soare pe fereastra biroului :)

l- am prins. momentul ala anume.

pentru ghetele voastre, cu drag :)

cand nu e timp de pregatire...

diferit?

iubirea pura, neconditionata (vad fatza cuiva care se infurie cand aude acest pleonasm:)) se moduleaza atunci cand trece prin noi si ajunge la destinatar in forme simplificate si personalizate de propriul egoism.

cand iubesti un om, altul decat tine, poti ajunge la final, trecand prin toate focurile, sa-l lasi sa plece, binecuvantandu-i libertatea.

cand ajungi sa te iubesti cu adevarat pe tine insuti, iti accepti cu drag toate imperfectiunile care te fac sa fii tu insuti.

dar daca iti iubesti tara? o lasi sa plece? sau, in varianta specifica, o lasi si pleci tu? o accepti asa cum e?

nu am pic de patriotism in mine, n-am sarbatorit in nici un fel ziua nationala. doar am citit declaratiile de dragoste ale oamenilor ei. sincere si fara perspectiva unei iubiri implinite.

cum vezi realitatea

prin ochii sarpelui realitatea vibreaza surd, aluneca si se desprinde in fasii.

prin ochii jaguarului realitatea pulseaza in salturi si dispare doar ca sa reapara improspatata.

prin ochii pasarii colibri realitatea straluceste ca un buchet inflorit de pietre pretioase, vizibile de la distanta, de pe insula comorilor.

prin ochii vulturului realitatea se curbează pentru a aduce fiecare detaliu in centru si pentru a-l reduce la punct.

prin ochii mei realitatea palpaie lasand sa se intrevada lumi in care popsesc din ce in ce mai des si raman din ce in ce mai mult, pana cand calatoria se va incheia pentru o lunga clipa, deschizand toate portalurile.

prin ochii tai... ?

margelele din viata mea si alte chestii asemanatoare

de la o vreme, cam de o luna-doua, aspiratorul meu primeste, pe langa obisnuitele-i mese (cam rare, din lipsa de timp si chef) de praf cosmic innobilat de trcerea prin casa si de fire de par care s-au plictisit de capul meu, un supliment copios si rafinat: margele.

da, de diverse culori si marimi, margele care se rostogolesc discret si pe care mai calc uneori...

totul a inceput cu un workshop... apoi mi-am amintit de margelele care stateau degeaba prin cutii si le-am promis sa le unesc intre ele pentru o misiune comuna, aceea de a impodobi pasii pe calea frumusetii... apoi au inceput cumparaturile, vizitele pe site-urile si blogurile cu specific hand-made, serile in care ma jucam cu cercei, coliere si alte asemenea chestii...

unele au aparut in joaca, din ratiuni pur estetice. confectionarea altora insa, s-a transformat in adevarate acte magice pe care le dedicam unor situatii de viata pe care voiam sa le transform.

imi place din ce in ce mai mult.

promit o expozitie virtuala si o tombola de Craciun.

tipatul paunului

poza de aici,
de ascultat aici.
pana nu de mult, cand ma gandeam la paun, vedeam doar penele lui. si nu era interesant. prea decorativ.
intre timp l-am auzit. apoi, am cautat sa inteleg ce se spune despre el. dincolo de pene. se spune ca are un tipat urat si picioare urate. picioarele sunt normale pentru o pasare. doar contrastul cu frumusetea penajului le face sa para urate.
l-am ascultat. e adevarat, e tipat, nu e cantec. dar e ceea ce ramane din cantec dupa ce a fost dezbracat de ritm si melodie. dupa ce a spus tot ceea ce doreau ceilalti sa auda. e sunet primar, de renastere sau de moarte. de rana care nu se vede din cauza luciului albastru-verde-brun.
am sa il mai ascult. pana cand strigatele sale ma vor duce dintr-o emotie intr-un sens. si dincolo.

vara de noiembrie

prea mult. prea cald. prea luminos. prea intens.
mugurii cresc, aproape sa se deschida.
seva fierbinte sub soarele verii tarzii.

ma grabesc sa protestez...

tema de casa cu noduri

la ultima scufundare am primit tema de casa de la shamanul care a facut pentru mine calatoria de recuperare, sa tricotez ceva. lucrul fusese despre nodurile din mine, despre firele incalcite pe care le tot rasuceam de fiecare data cand aveam ocazia sa-mi tricotez o poveste noua.

asa ca azi, editie aniversara, am ,,tricotat" o inima cu aparente noduri, dar si cu aripi, inspirata de poemul lui Fedaykinn. pe muzica de zburat, cu oftatul la locul lui, dar fara a-l lasa sa dea mai mult decat avantul pentru decolare.

am facut o gramada de bucle si rasuciri, dar nici un nod. se poate si fara.

n-am avut rabdare sa o pozez mai artisitc; oricum, intra in albumul de acte magice, care se va sterge cu timpul.

in oglinda sabiei

sursa imagine: wikipedia

de trei ori am vrut sa-l privesc de aproape, si mi-a pus sabia in fata. mi-am ferit ochii, luciul ei era prea puternic. oarba, am incercat sa ii ating mana si m-am taiat singura. n-a fost nevoie de nici un gest din parte-i, oricum era tot ascuns in umbra sabiei sale.

dupa ce m-am indepartat, am vazut ca, de fapt, sabia era intoarsa, in spatele ei nu era el, ci eu, ascunzandu-mi propria lasitate.

ma rog acum, cu ranile vindecate, si focul aprins in fierarie pentru propriul meu curaj si pentru puterea de a tine sabia dreapta. si de a ma vedea in oglinda asa cum sunt.

uau, ce bine am mancat :)

am mancat in dupa-amiaza asta niste bunatati cu totul speciale, ,,gatite" (o sa intelegeti ghilimelele daca ii cititi blogul) de Una CuLuna si ai sai, cu pricepere si drag.
daca sunteti tentati sa invatati sa preparati cateva feluri raw cu maxima viteza si deliciu, are de gand sa repete experieta saptamana viitoare.
.
pofta buna!
.
si saru'mana pentru masa, Una!