vineri, 8 ianuarie 2010

partea si intregul

spune-mi cum.... ca sa-ti spun...
cum e... asa si...
am auzit multe comentarii pe tema asta. unele aspecte de interes general sunt intens dezbatute.
m-am amuzat si eu sa ghicesc cele necunoscute pornind de la cele observabile. uneori ghiceam, alteori imi desfasuram propriile proiectii.
cred ca e valabil intotdeauna, daca observam comportamente naturale, necizelate de reguli sociale, neslefuite prin repetari automate.
comportamente spontane, netrecute prin filtrul ratiunii sau dorintei de a influenta.
privesc fascinata o femeie dansand. e unul din foarte rarele momente in care mi-am dorit sa fi fost barbat. o vad si imi imaginez restul vietii ei. cum merge, cum vorbeste, cum negociaza... cum castiga...
si apoi ma gandesc ca propriul dans nu ma reprezinta. nu inca. oare?
exersand si perfectionandu-mi dansul mai sunt oare eu, cea de pana acum? oare ce alte aspecte ale vietii mi se pot modifica fara ca macar sa-mi dau seama atunci cand pirueta ma va aduce in acelsi loc, cand miscarile se vor lega, cu gratie si economie de energie unele de altele si de ochii privitorilor?

marți, 5 ianuarie 2010

luni, 4 ianuarie 2010

ca o magnolie inflorita

daca as fi copac, nu stiu daca as suporta greutatea unei asemenea frumuseti, asternuta brusc si rece peste mine, continuu, o zi intreaga.
apa si aer si structuri discrete, aproape vizibile. meteoriti minusculi in noapte. fara numar. sfarsitul lumii obisnuite, al realitatii ordinare, emotia de a sta pe marginea Fantaziei in expansiune.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

top 3 - retrospective 2009 si ancore...

CELE MAI FERICITE ZILE din 2009 - greu de ales, dar iata trei din ele: 30 aprilie, 9 iunie si prima zi de vară, 21 iunie. de fapt, fericite au fost toate zilele si serile si noptile petrecute cu prietenii, toti - prieteni minunati de anul acesta. si au mai fost si alte zile de vacanta, dar lunile mai si iunie au fost in ansamblul lor, fericite. un mare proiect profesional se terminase, un altul personal era in plina desfasurare, aveam ceva bani si aveam timp de plimbat cu prietenii prin ceainarii, cafenele si carciumi. si aveam greutatea minima a anului, ceea ce mi-am propus sa ating cat mai repede si anul acesta. deci viata a fost usoara si frumoasa.
.
despre OAMENII CEI MAI IMPORTANTI si dragi am mai vorbit acum cateva postari, la raportul anual. ei se stiu, si se stiu si cei pe care nu i-am pomenit. din fericire, destui!
.
orice topuri care se respecta trebuie sa contina si ceva MUZICA, deci iata si trei din melodiile care m-au impresionat anul acesta, in ordine cronologica a descoperirii: una ascultata la nesfarsit pe blog la Mikka: Tiempo y Silencio - Cesaria Evora; o alta gasita cautand altceva, la care altceva n-am mai ajuns pentru ca cea care m-a lovit aleatoriu s-a imprimat puternic: Rainy dusk at Vosporos - Stamatis Spanoudakis, si una la care corpul meu reactioneaza inaintea inimii si mintii, inima se deschide singura iar mintea doarme si viseaza frumos: Harem - Sarah Brightman. fiecare din ele mi-a deschis inima intr-un fel sau altul, si acum inima mea are mai multe ferestre :)
.
top 3 filmulete motivationale (presupun ca le stiti cu totii, da le trec aici ca sa-mi aduc aminte si eu: DARE, VALIDATION, SIGNS. nu zic despre, ca mesajul lor e puternic si oarecum general.
.
top 3 lectii invatate(sper):
1. suntem intotdeauna singuri si niciodata nu suntem singuri cu adevarat, asa cum suntem unici si in acelasi timp picaturi in ocean. nu e logic, dar se poate experimenta.
2. avem libertatea de a alege chiar si cum sa ne simtim, desi e mai greu decat cu gandurile, care se supun cat de cat vointei. de exersat intai cu gandurile :)
3. asteptand, poti primi un pic; cautand poti gasi ceva-ceva; dar daca VREI cu adevarat, actiunea e superioara meditatiei, vizualizarii creatoare, gandirii pozitive si interpretarii statice a legii atractiei.
.
si in final, trei experiente pe care mi le-am propus pentru anul acesta, si care, daca le voi realiza voi mai descoperi una-alta despre mine, iar daca nu, nu voi pierde nimic, se pot reporta ;)) (nu sunt trecute nici la obiective, nici la vise, ci la posibilitati de explorat): lucrul cu copiii mai mici de 10 ani, modelajul in lut si calatoriile.

vineri, 1 ianuarie 2010

gata, la treaba!

pe agenda rosie primita in dar noaptea trecuta mi-am trecut obiectivele. nu, nu doar la inceput, ci si presarate prin tot anul. din loc in loc intrebari. m-am inspirat si de la Big Coach Ioan.
si am luat in pic de entuziasm si de la Robert Moss. A page a day. mai ales ca multe din obiectivele mele sunt legate de scris.

puterea intentiei imi incarca obiectivele (detaliat formulate, model SMARTER :))), dorintele si visele.

obiectivele stau in puterea mea. in cea mai mare masura. despre dorinte voi vorbi mai mult, in implinirea lor ma vor ajuta si cei din jurul meu. iar despre vise... ii voi povesti mai mult lui Doamne-Doamne, de parca n-ar stii... da vreau sa ma conving si eu ca pot, ca merit, ca pot sa-mi transform visele in viziune si viziunea in actiune.

si acum, la treaba (ceea ce va urez si voua:))
azi, prima pagina din fiecare din cartile pe care mi le-am propus sa le scriu (si sa le public) anul asta...

marți, 29 decembrie 2009

mofturi finale

sursa imagine
cica e bine sa nu treci in noul an cu datorii. ca atare, karma restanta din diverse momente ale anului se strange acu, spre final si se urca pe tine. nu care cumva sa ramana ceva pentru la anul. asa ca zilele astea, ocupata fiind sa-mi spal pacatele, n-as prea vrea sa fac altele. in acelasi timp, nu prea raspund pentru vorbele si faptele mele...
cat as zice ca e doar o superstitie, nu reusesc sa matur de sub scara toate cioburile oglinzilor sparte de pisicile negre in ceasurile ramase din zilele de vineri 13. stiu doar ca e suficient ca decembrie sa se tranforme in ianuarie, ca toate mofturile astea de final de an, ranile vechi de cateva vieti si reactivate aleatoriu sa devina doar un zambet amuzat.
mai e putin, doar cateva zile si redevin omul de incredere care sunt in cea mai mare parte a restului anului. si n-are legatura cu ideea de sarbatoare, cu traditii, cadouri, negocieri si alte alea. ci asa, pur si simplu. doar de trecerea timpului. imi cer iertare anticipat tuturor celor cu care interactionez zilele astea :)
la anul si la multi ani!

inca o fericire...

mi-am petrecut o zi intreaga impreuna cu o prietena. vorbind si ascultand. privind si privindu-ne. abia asteptand urmatoarele cuvinte. si sincronicitati. nu ne-am vazut de doi ani, dar stim ca, indiferent de diferentele in spatiu-timp, sigur au fost experiente comune, de crestere si dezvoltare. pe acelea ni le sorbim reciproc, ochi si urechi. bucurandu-ne una pentru alta. ei da, indiferent daca experientele au fost bune sau nu.
si am redescoperit. cat de constient poti sa fii atunci cand te vezi oglindit in ochii celuilalt si te recunosti. si te simti acceptat cu toate ale tale. lumea pare in ordine, indiferent de catastrofele ecologice. un moment de stabilitate plina de iubire.
sigur ca am fi mai avut de vorbit. parca abia scosesem dopurile. poate ne mai vedem o data pana se intoarce acasa. dar si daca nu, ziua de ieri a fost un mare cadou al anului.
multumesc!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Fericire, fericiri


Iubește clipa, și energia ei va răzbate dincolo de orice frontiere. Corita Kent

Ceea ce dă savoare vieții este ceea ce nu se repetă. Emily Dickinson

Fericirea este ca o boală. Se ia. Simon Elliot, 11 ani

Fericirea este când un lucru obișnuit strălucește ca aurul. Pam Brown

E greu să găsim fericirea în noi, dar e imposibil să o găsim în altă parte. Agnes Repplier

Fericrea constă în principal în dorința de a porni într-o direcție nouă, cu inima ușoară, fără păreri de rău și fără ezitare. William Sheldon

Când ești la strâmtoare și totul ți se împotrivește, pânî când simți că nu mai poți rezista nici un minut în plus, nu renunța. Tocmai acela este locul și momentul când ți se întoarce soarta. Harriet Becher Stowe

În căutarea fericirii proprii, îți limitezi orizontul. În urmărirea fericirii celorlalți, străpungi orizonturi nebănuite. Pam Brown

Există o lege minunată și misterioasă a naturii conform căreia cele trei lucruri pe care le dorim în viață – fericirea, libertatea și pacea minții – le dobândim dăriundu-le. autor necunoscut

Iubirea și bucuria fie sunt gemene, fie se nasc una pe celalaltă. William Hazlitt

Cei care aduc lumină în viețile altora, nu pot să o păstreze doar pentru ei înșiși. Sir James M. Barrie

Momentele fericite de care avem parte ne iau prin surprindere. Nu noi le stăpânim, ele sunt acelea care pun stăpânire pe noi. Ashley Montagu

Fericirea dă buzna printr-o ușă pe care ai lăsat-o deschisă și ai uitat de ea. John Barrymore

miercuri, 23 decembrie 2009

i-am scris si eu :))

sursa imagine

de cateva zile ma tot foiam sa pun la posta scrisoarea pentru Mos Craciun. si pentru ca nu era o simpla scrisoare, tot interveneau mici obstacole. ba mi se spunea ca n-am scris bine nustiuce. ba aveam formularul, dar nu mai gaseam ce mai trebuia pe langa. ba plecam prea tarziu de acasa. ba e marti, si martea, pe langa ceasurile cele bune, celelalte sunt prea scurte.
timpul trecea, azi trebuia neaparat. l-am rugat pe un prieten, cunoscator de formule de calculat momente magice, sa-mi spuna care e momentul cel mai potrivit pentru azi. mi l-a calculat. ntttz... ajung eu la posta cu zece minute inainte, dar la usa era o coada de o juma de ora...
cunosc, totusi, o smecherie de recalculat momentul. ar mai fi peste doua ore. intre timp, ma mai plimb, mai cumpar cadouri si alte chestii care nu erau in nici un caz pe lista... de exemplu o cutie cu baloane.
ma indrept din nou spre posta, ajung cu un sfert de ora inaintea urmatorului moment magic... la posta liber, doar doua persoane la ghiseul la care trebua sa ma asez...
ma asez deocamdata la masuta unde se mai scrie una-alta. citesc formulare. imi fac ordine in geanta. schimb zambete cu o fetita imbracata in roz si ii dau un balon rosu. roz n-am.
cu cinci minute inainte ma asez la coada intre timp lungita si il stresez pe tipul din fatza mea, care isi rescria a nu stiu cat oara formularul. stim, cunoastem...
depun scrisoarea pentru Mosul la momentul potrivit. in sfarsit... de bucurie ii ofer tipei de la ghiseu un pumn de monede, ca sa scap de greutatea din portofel. pentru ea e ok, se bucura.
si tot Universul zambeste...
.
p.s. draga Mosule, stiu ca n-am fost prea cuminte anul asta. am facut o gramada de chestii copilaresti care i-au nedumerit (ca sa ma exprim elegant) pe adultii care ma judeca. dar stiu ca Tu ai alte criterii... sa fie ceea ce e mai bine pentru toata lumea...

luni, 21 decembrie 2009

la pachet si la schimb

zapada se duce, frigul ramane. pana aici as fi zis ca e un pret relativ cinstit de platit. ca doar frumusetea se plateste. doar ca pare din ce in ce mai frig si asta nu mi se pare ok...

asa, ca sa ma laud :)

in general nu prea ma inghesui la concursuri.
dar cate unul ma ispiteste fie cu o tema interesanta, fie cu una accesibila mie, fie cu un premiu atragator.
luna trecuta mi-am dat cu parerea despre depresia de toamna, la concursul de pe 121, iar azi m-am ales in urma acestei chestii cu o frumusete de geanta foto (partea amuzanta e ca micul si dragul meu aparat foto poate inota linistit in ea, impreuna cu familia si prietenii).
asa ca va recomand si voua concursul, tema e generoasa, premiile misto, termenul pana pe 8 ianuarie, ati scapat de o concurenta redutabila (adica io) iar daca aparatul vostru foto e prea mic sau laptopul prea mare pentru minunatele genti si huse oferite, cautam si alte concursuri in care sa castigam laptopuri si aparate foto ;) ... ca daca tot am prins gust de asa ceva...
iar acum imi caut un film, o prajitura mare cu ciocolata si frisca si le voi savura gandindu-ma si eu cu placere la pacea mondiala si cu un usor fior la inclazirea globala. deh, nu le poti avea pe toate...
care puteti sarbatori asa cum se cere, invidia mea sincera :)

duminică, 20 decembrie 2009

vremea marilor hotarari...

in amintirile mele, cele mai puternice senzatii de vacanta le pastrez nu de cand eram eu eleva sau studenta, ci de cand eram profesoara de biologie la liceu. ca elev sau student vacanta pare fireasca, efortul se dozeaza dupa voie si dupa chef; ca profesor trebuie sa fii in forma, nu merge sa chiulesti, asa ca vacanta e mult mai apreciata si dorita...
printre hotararile de inceput de an erau si cele legate de relatiile mele cu elevii mei, relatii care acum, privind in urma, mi se par perfect normale, dar atunci eram considerata mult prea apropiata de ei... ca sa nu zic ca-i rasfatam de-a dreptul...
asa ca dupa o vacanta, dupa Anul Nou, m-am hotarat sa ma centrez mai mult pe continut si mai putin pe relatia cu dragii mei dragi rasfatati...
asa ca am intrat in clasa, i-am salutat si m-am apucat sa predau... nedumerirea lor a fost de bun simt, n-au protestat o ora, doua... dar in cea de a treia intalnire cu ei, dupa ce au vazut ca incep tot asa:
- Doamnaaaaa....
_Da. (scurt, rece, cerand o simpla clarificare)
rasfatatul meu (unul dintre ei, erau destui), abia tinandu-si rasul:
_Chiar asa de rau a fost de Revelion?
...
ei, mai fa pe serioasa daca mai poti...
am ras impreuna cu ei, usurati cu totii...

joi, 17 decembrie 2009

manusa pierduta

cam asa aratau, manusi obisnuite de lana neagra, destul de uzate.
doar ca una era mai mare decat cealalta. el se mira, de ce o manusa il strange. ea zambea si se prefacea ca se mira si ea, ascunzand faptul ca si una din manusile ei era putin mai larga decat cealalta. dar era manusa ei preferata, pentru ca ii tinea de cald in momentele in care mana ei era in alta parte decat in mana lui. in cele din urma i-a spus... el a zambit atunci si el, si nu i-a cerut-o inapoi. i-a lasat-o impreuna cu celelalte vise, stiind ca in scurt timp isi va retrage mana. de tot.
doar ca, fara mainile lui, ea n-a mai purtat manusile acelea. devenisera, inexplicabil, foarte friguroase.

intrebari de final de an

cati prieteni noi mi-am facut anul acesta? cati prieteni vechi mi-am pastrat? cat timp, si cat de frumos am petrecut impreuna?
cat de indragostita am fost? cat am iubit? cand am renuntat si pentru ce?
ce drumuri noi am urmat si ce lumi noi am descoperit?
cat de mult m-am apropiat de misunea pe care cred ca o am si ce vise noi am visat? cat le-am hranit?
cata magie reala am generat in jurul meu, si cate iluzii am risipit? cat m-am amagit, cat m-am dez-amagit?
ce miracole am trait?

marți, 15 decembrie 2009

ceasurile bune ale zilelor de marti

zilele de marti sunt frumoase. poate au si ceasuri rele, dar 3 din 24 nu-i mare lucru.
pentru ca au si unul sau doua sau trei ceasuri bune...
anul asta serile de marti au fost cu povesti zise de mine sau de altii pentru mine. iar de o vreme incoace, martea e seara cu dans. asa ca pot sa vina oricate hartii spre mine, le voi rezolva sau le voi amana... si voi aluneca si ma voi strecura dintre ele cu muzica in urechi, grabindu-ma spre sala cu oglinzi, oglinzi din care imi zambesc toate femeile frumoase, leganandu-se ademenitor, unduindu-si umerii si soldurile si pasii si privirile... iar eu imi dau seama ca sunt una dintre ele, bucurandu-ma si aducandu-mi si eu partea la revarsarea si impartasirea...
asa ca nu putea sa inceapa sa ninga decat intr-o zi de marti...