doar dupa ce. nici o clipa inainte.

in week-end am fost sa-l vad si sa-l aud pe unul dintre oamenii care mi-au mai deschis o poarta a cunoasterii. Alberto Villoldo, fost antropolog, shaman.

ma adun mai greu, ca intotdeauna dupa ce petrec cateva zile intr-un univers diferit, mai aproape de ceea ce shamanii numesc realitatea non-ordinara. inainte de conferinta i-am recitit cartile, insistand pe tehnicile pe care urma sa le demonstreze. ca sa le pricep, sa le pot asimila, poate chiar sa le experimentez dupa, prin bunavointa prietenilor mei... :)

cu cateva zile inainte am avut parte si de o experenta personala facilitata de Mikka, shaman in devenire...

obiceiul asta al indelungii pregatiri mi-a ramas dintr-una din scolile prin care am trecut, unde am invatat cum sa fur meserie, sa prind orice detaliu, sa ma pregatesc ca pentru un examen cand ma duc la un curs pentru ca stiu ca a doua oara nu mai exista. obicei bun sau prost, depinde de circumstante.

aici mi-a folosit. pentru ca, avand idee de detalii, nu a mai trebuit sa ma concentrez pe ele.

pentru ca am inteles si am simtit, a cata oara, ca tehnicile nu sunt esentiale. dar realizarea lor impecabila e vitala pana cand ai ajuns sa le stapanesti. valabil pentru aproape orice tip de tehnica (verificat personal cu tehnicile de masaj si tehncile NLP).

intentia va realiza singura ceea ce e de facut doar in momentul in care traseele antrenate prin tehnica au devenit culoare libere si lumina circula nedeviata prin ele. tehnicile nu sunt pentru a face, ci a lasa sa se faca prin cel care le foloseste. maiestria sa e masura gradului apropierii sale de Realitate. cea care acum e numita realitate non-ordinara. iar ritualurile care insotesc unele tehnici sunt doar pentru a facilita trecera dintre lumi.

printre proiecte, rapoarte si dead-line-uri...

cuvinte de intelepciune despre nebuni :)

sau din intelepciunea leadershipului :)
PRIMUL ADEPT este cel care transforma un nebun singuratic intr-un leader :))))
dovada filmata, aici.

presimtiri...

uneori intuitia spune ca urmeaza sa se petreaca ceva special. in bine sau in rau. uneori, asta ajuta. alteori, e doar asa, o umbra de ceva ce capata abia dupa, o semnificatie.

uneori e o accelerare sau o intarziere a evenimentelor sau o premonitie.

azi ma pregateam sa merg spre ceva ce-mi dorisem de mult sa vad si sa aud. sau mai bine zis sa privesc si sa ascult. sa intalnesc. si nu reuseam sa plec. ma invarteam, mai verificam una-alta. sau pur si simplu stateam in asteptarea... a ce? nici urma de fervoare, nici intensitatea anticiparii lucrului indelung dorit.

oare nu trebuie sa ajung? sau nu in clipa aceea, ci mai tarziu? zgomotele orasului disparusera aproape complet, in jurul meu doar lumina si contururile verzi. la un moment dat nu mai conta daca ajungeam sau nu, si chiar intrebarea referitoare la sensul starii fara sens disparuse. am ajuns la timp. dupa ce evenimentul a inceput, am rasuflat usurata. fusese doar o exemplificare a trairii non-liniare a timpului, despre care ascultam acum...

ziua Cartii

sursa imagine

dupa ziua Pamantului, azi, ziua Cartii!

la multi ani, carte... si sa rezisti vesnic intr-o lume in care Internetul e din ce in ce mai extins, iar lemnul pe sfarsite.

la intrebarea cu obiectele pe care fiecare le-ar lua pe o insula pustie, majoritatea oamenilor pomenesc de cate-o carte. sau o Carte, cum exista multe pe lume.

azi am sarbatorit si eu, evident cumparand una. comparand doua volume identice cu preturi sensibil diferite am placuta surpriza sa aflu ca pretul corect e cel mai mic... si bineinteles ca m-am bucurat. si cand am marit si mai mult ochii afland de reducerea de 10%, am aflat de sarbatoarea de azi :)

asa ca a meritat investitia de aproape 10% din salariu... bine, sa nu exagerez. 10% ar fi fost daca era valabil pretul celelalt, si probabil as fi cumparat-o si asa... nu fac des astfel de nebunii, imi achit si facturile :)

si (off topic) iesind eu zambind din librarie, zambetul mi se largeste pe toata fatza vazand un panou cu o reclama la un detergent care scotea baloane de sapun. la propriu, in aer, nu in poza :)

ziua Pamantului

sursa imagine

la multi ani, Mama, si suporta-ne inca...

te-ai impodobit cu toate florile si le ridici pana aici, in dreptul ochilor nostri... noi le privim, le admiram si ne gandim la ale noastre, uitand ca-s trup din trupul Tau...

cum te-as putea sarbatori, ce dar ti-as putea aduce cand eu produc doar gunoi?

si ca la final iti voi lasa doar corpul meu cand va ajunge de nefolosit... dar la care inca tin, si n-as vrea sa-l las curand?

reconstituire

nonsensuri: despre responsabilitatile seducatorului

generalizari fanteziste despre care am sa vorbesc la persoana intai, sa nu se simta nimeni vizat :))

treptele sunt insesizabile, nici nu iti dai seama daca urci sau cobori.

mai intai, ceva din ceea ce spun sau iti arat, te uimeste. te bucuri si visezi un pic, incantat/a ca cineva pare sa inteleaga atat de bine enigmele cu care te lupti de la inceput.

si ca pare sa fi mers cu un pas-doi mai departe, aruncand cateva sclipiri de inteles asupra acelei farame de realitate.

nu, nu chiar atat de multa lumina cat sa vezi contururi si reliefuri. dar suficient ca o parte din lumina sa cada si asupra mea, ca sa asociezi imaginea mea lucitoare cu visul tau.

iti imaginezi ca eu detin secretul, ca ti-l voi darui si tie si te pregatesti deja sa-ti dedici viata pentru ceea ce ti se pare ca devine o cauza comuna.

atentia ta ma maguleste usor, dar te tin la distanta. pentru ca percep cererea imensa din spatele ofertei tale.

incantarea ta devine fascinatie: imi urmaresti cuvintele, le repeti, incepi sa gandesti ca mine. uneori, chiar si mie mi se pare ca ceea ce spui ar trebui sa poarte ghilimele, atat de mult ai inceput sa-mi semeni. nu vezi asta, ci privesti in continuare la stralucirea mea. in acelasi timp eu nu te vad bine, caci ceea ce proiectezi asupra-mi ma irita oarecum. nu te pot alunga, desi ma simt usor deranjat/a, pentru ca, desi nu-mi dau seama, admiratia ta ma hraneste si compenseaza putin energia pe care o pierd in lupta cu proprii demoni.

iti vad de departe exercitiile; imi imiti propriile miscari de lupta pe care cauti sa le reproduci fidel, incrancenandu-te. nu ma pot abtine si trec pe langa tine sa ti le corectez. fascinatia ta creste, hranita acum de recunostinta. si de speranta ca te voi lua alaturi de mine sa iti impartasesc din secretele cunoasterii mele si sa luptam impreuna.

dar eu te privesc de departe si ma tem ca prezenta ta va ingreuna propria-mi cautare. sunt furios/furioasa si caut sa te alung pentru ca mi se pare ca jocul a ajuns deja prea departe.

tu esti convins/a ca este un test pe calea catre mine (deja ai uitat ceea ce cautai inainte de a ma intalni). acum esti indragostit/a de mine, desi intr-un mod oarecum abstract. eu am devenit scopul tau.

iar acum, nu mai am de ales. voi reteza firele care au inceput sa se teasa intre noi. altfel nici unul dintre noi nu isi poate implini misiunea.

chiar daca intelegi asta, nu ma vei ierta niciodata...

desigur, imi spui, as fi putut sa te accept ca discipol. nu. misiunea ta, chiar daca seamana cu a mea, e alta.

daca deja ma urasti, e foarte probabil sa devii si tu un seducator...

asa ca imi voi scrie povestea pentru tine, ca un dar pentru energia pe care mi-ai daruit-o si pe care nici unul dintre noi n-a stiut sa o foloseasca mai bine...

si ma voi ruga pentru misiunea ta, continuand-o pe a mea.

deci, visul meu a inceput astfel...

progrese marunte :)

ieri am avut o bucatica de training pe tema cea mai draga mie, Comunicarea. cea mai draga dintre toate cele pe care deocamdata le predau, atata timp cat inca nu stiu sa tin cursuri despre Empatie sau Intimitate :)) cine stie, poate candva... nu foarte departe...

si am avut satisfactia ca in noaptea dinainte sa ii visez pe mentorii mei in ale comunicarii, pe Daniel si pe Adrian (am pus link la niste articole de-ale lor care-mi plac :)).

si imi amintesc dintr-o alta viata, de pe vremea marilor aspiratii spirituale, cat mi-as fi dorit sa particip la cursuri si la initieri in vis (planul astral, cum ii ziceam atunci).

sa ma culc cu o intrebare in minte, iar in vis sa ii visez pe maestrii care mi-ar fi raspuns la toate intrebarile si m-ar fi inspirat sa imi rezolv toate problemele :)

si nu, din cate imi amintesc, n-am primit vre-o initiere speciala de la mentorii mei in visul din noaptea trecuta. dar a fost un vis bun, in care m-am reconectat la starea de bine pe care o aveam in perioada de crestere, fara responsabilitati :))

muguri peste tot

roua

later edit:

pentru ca mi-ati adus aminte de vara, am sa va impartasesc reteta - cum se face roua...

- se iau doi pumni de rasuflare de dupa o alergare de noapte - de cal alb inaripat, de inorog sau de magar alb si pufos cu ochii ca bomboanele si botoc de catifea umeda

- se arunca peste iarba de sub un copac falnic, numai bun de imbratisat

- gandurile cele mai incinse se presara peste, printr-o sita rupta, facuta din par de vrajitoare (pentru ca pieptenii de vrajitoare sunt greu de furat, se urmaresc locurile pe unde vrajitoarea s-a incurcat printre crengi - sunt suficiente trei fire)

- apoi se ia sufletul propriu si se scutura bine, ca sa se faca picaturi rotunde.

gata roua! daca indraznesti, se ia apoi trupul si se tavaleste prin toata chestia asta, pana se acopera, ca un snitel, de minunatii care te fac indiferent la stupiditatile zilei care abia incepe :))

p.s. e bine ca prima data cand incercati, sa fiti singuri. asteptati sa plece chiar si magarul...

ploi de primavara

imi pare rau ca nu pot sa pun pe blog mirosuri.
de magnolie inflorita si iarba taiata, de asfalt ud si de dimineata cetzoasa, de crapaturi de muguri si de ploaie cu soare in parc. de arc intins intre palme si de sageti curbate.
e atat de curat, de parca si melcul se sterge pe picior cand trece de pe o frunza pe alta. in ochisorii din varfurile cornitelor lui se vede si cerul. nu chiar tot, dar destul.

imparatul imbracat

poezia de vineri

Johan Sebatian Bach luand parte la patimi / Lucian Blaga

aproape-aproape

un pic de emotie si un pic frig in asteptarea culorilor noi...
multe, multe culori. nu doar rosu.
Doamne-Doamne nu cere sangele oamenilor, ci se bucura daca ei vad viata in toate culorile!