din vechiul turn

inca mai cad lent pietre-caramizi spre un Pamant tot mai indepartat, care-si retraieste zilnic Marele Fulger.

si in caderea lor prin straturile aspre de aer se slefuiesc din ce in ce mai mult. jumatati cu colturile sfaramate se rotunjesc a intreg, in propriile palme. sunt netede, aproape netede, doar uneori cu mici munti si caligrafice vai si vene.

vantul le inscrie pe o orbita tremurata in jurul marelui punct luminos. rar, se ciocnesc una de alta. cioburi si scantei. iau cate un ciob si il trec de multe ori pe cate o suprafata, cautand cate o scanteie. fiecare ciob are propriul lui centru. in ceatza, lumina pe suprafete sarbatoreste ritualic in mici fulgere.

ok, fie... iata reteta de amor garantat :)

sursa imagine

din gura satului, aka Facebook, aflu ca inca doua relatii din cele pe cere le credeam ca stabile s-au dus pe apa Sfantului Valentin.

inca doo inimi trecute la ... is now single. logic ar fi sa fie patru, dar cand se rupe o relatie, intotdeuna unul ramane mai singur decat celalalt.

ok, ce e val ca valul trece, dar cum valurile astea sunt complet needucate, cand parasesc malurile lasa multa mizerie in jur, iar curatenia se impune ca parte a doliului. sa scuturi de duca-se, sa lasi spatiu pentru nou.

iar pentru nou... unul din nenumaratele ritualuri de amor, de dragoste sau de iubire sau de ce-o fi.

la fel de puternic sau de fragil ca toate celelalte, la fel de dependent de incredere si vointa.

deci, dragilor si dragelor, unicul si adevaratul ritual de amor!

sa nu ziceti ca nu pricepeti, google translate e foarte bun :)

hai noroc chior si dragoste vizionara!

sa alegeti bine :)

12,13 februarie, aniversarea genelor mele

imagine furată de aici.

acum cativa ani, pe 13 februarie, mi-am privit genele.

nu pe toate cele multe care-mi alatuiesc cromozomii care ma exprima ca fiinta, ci doar pe cele doua perechi din fata, de pe fata. care exprima si ele multe :)

sigur, si pana atunci stiusem de existenta lor, dar din clipa aia am devenit altfel constienta de ele. de rolul lor social si de efectele mişcării lor conştiente...

sunt perioade din viata cand raporturile cu corpul nostru se schimba: cum ar fi trecerea de la pozitia stat pe spate cu degetele de la picioare in gura, la stat pe cele doua picioare pe care le privesti mai de sus si mai de departe... pozitia e alta si lumea a alta... si modul de a o privi :))

turnul, ingerasii si inimoarele

imaginea de aici

cand a venit trasnetul, la inceput mi-am acoperit ochii si urechile, apoi m-am bucurat de splendoarea lui. prin gaurile cerului se aude muzica stelelor, caderea e lina, rotita ca intr-un carusel, cadem cate doi, sau cate multi, chiar daca de o parte si de alta, iar in drumul catre pamant se vad in jur ingerasi si inimioare. ne pregatim de renastere, de reintalnire, de activitati noi intr-o lume noua, pe care o descoperim acum.

ei da, poate va dura un pic pana ne scuturam de praf si ne adunam de pe jos, dar cum pamantul e rotund, ne sprijimim tot de el cand pe suprafata lui ne ridicam. ne punem inimioarele la loc, pe ale noastre si pe ale celorlalti si plecam cantand in cele patru zari, plini de cele patru elemente.

si m-am gandit ca putem incepe sa ne cautam unii altora inimile dupa lupta, in joaca, asa cum isi cauta, in legenda vesela, cainii cozile.

si intre timp, citim tarotul, asa cum ne invata Mario, si facem podoabe, asa cum ne invata Lola.

viata e frumoasa!

cine mi-a facut ziua frumoasa :)

stateau la soare, pe zidul rece, incalzindu-se mai mult una de la alta.

grase, pufoase, cu ochii mijiti, privind spre aparatele de fotografiat. le-a mai facut cineva poze, in acelasi timp cu mine. si daca au stat mai mult, poate ca or sa apara pe mai multe bloguri azi :))

portarul blocului era mandru: ,,vedetele mele!"

am intrat cu un mare zambet intr-un loc unde mi s-a zambit... iar zambetele reciproce m-au adus, impreuna cu atentia plina de grija care mi s-a oferit intr-o stare plina de recunostinta la iesire... si desi inca ma mai durea una-alta, ziua mi-a fost plina si frumoasa in continuare!

multumesc, vedete dragi, multumesc, Ana, pentru cea mai blanda si grijulie injectie pe care am primit-o!

la multi ani, iepuras!

sursa imagine

la multi ani. la multi iepuri. sau la multi chinezi.

indiferent ce o insemna asta, de bine sau de rau.

iubire infinita, mare dilema...

am primit iubirea infinita pe mail, intr-un attach.
la inceput m-am strambat, neincrezatoare, apoi am inceput sa ma minunez de performantele yahoo. de care pana atunci nu credeam ca poate sa duca atat.
n-am indraznit sa descarc atasamentul. daca nu incape in laptopul meu? care are si ele limitele lui; e, vai, destul de finit. cu spatiul liber la minim. daca se ataseaza de mine si n-o pot duce? daca e doar un atasament banal iar cel care a raspandit-o, nepricepandu-se, i-a pus numele de iubire?
sa risc? mai bine nu :)

dragul meu drag, grabit-inflorit...

in graba nebuna de a fugi in (de) lume :))

cand fugi in lume sau de lume in miez de noapte ce oare iti mai iei cu tine?

cu siguranta ca nu capul, caci gandurile sunt cele care torc si tzes lumea care iti devine de nesuportat.

dar se pare ca nici alte maruntisuri cum ar fi pantalonii nu mai sunt importante... ii poti lasa jertfa lupoaicei flamande care voia sa te muste de fund...

de veghe langa ceainic

exista ceaiuri a caror aroma nu poate sa fie descrisa. pentru ca nu e o aroma unica, ci o gama intreaga de senzaţii complexe: din momentul in care ghemul de iarba si floare uscata a fost scufundat in apa fierbinte si pana cand ultima picatura a trecut de pe buzele cestii pe buzele tale, in fiecare clipa e un alt parfum, un alt gust, o alta caldura, un alt mister.

iarba si floarea se deschid treptat, eliberand cu zgarcenie esenta lor pretioasa.

cescuta e mica, pentru saruturi repetate: unele pure, altele indulcite cu zahar sau miere, unele fierbinti, altele abia aburinde.

si incerci cu fiecare gura sa afli secretul... cand esti foarte aproape, ceaiul s-a terminat.

iarba uda si floarea de pe fundul ceainicului au obosit tot spunandu-ti...

...si mai ales reintoarcerile...

dantela gri

lumina de pe drum

printre urarile de sarbatori, o prietena mi-a dorit un drum luminos ca sufletul meu...

nu mi-l simteam prea luminos si ma gandeam ca... dar am inteles.

cum ii e sufletul omului, asa ii e si drumul. de luminos, de intunecat, de larg, de drept sau incalcit, de limpede sau de pustiu.

drumul se parcurge cu sufletul, acolo unde te duce sufletul. drumul se construieste cu sufletul. drumul pentru fiecare e creatia nostra, asa dupa cum Creatia e dupa chipul si asemanarea Lui. drumul e doar jocul sufletului pana se intregeste pe sine, pe Sine.

si Doamne, cat e de frumos!

de-ale noului an

implicaţii ale teoriei triunghiulare a iubirii a lui Sterneberg in toate domeniile vietii.
de gasit echilibrul intre intimitate, pasiune si implcare in orice zic si fac. de sporit ce lipseste. si de impacat cu celelalte.
later edit:
ca si azi. soarele, luna si pamantul, in sfarsit intalnite.
asta e partea buna, faza e ca se umbresc unul pe altul si dau eclipse. sau poate ca nu se poate altfel cand dupa atata goana pe cer se intalnesc? chiar si dupa 12 ani?

metalimbaj

un metalimbaj in care cuvintele, frazele sa ia rolul literelor, totul rasucit intr-o realitate de nivel superior in care fiecare idee poate fi infinit modulata, interpretata, inteleasa, iar in cele din urma, revelatia: sinteza tuturor frazelor, cuvintelor - sunetul primordial, sclipitor, raspandindu-se in intreg universul.

si invers. tot ceea ce ai spune intr-un an, intr-o viata, de dat mai departe printr-o singura rasuflare. toata gandirea intr-un cuvant. tot sufletul intr-un sarut. si de la inceput, noua lume.