cafeaua cu lapte si prajitura mea s-au terminat de mult. mi-e aproape somn, dulce si el. dar nu dorm inca.
pe masa intunecata, alaturi de cana si farfurioara goala mai sunt un ceai si o cafea. ceaiul putin indulcit, cafeaua amara.
langa ele, degetele dau dulceata vorbelor din jur. degetele ei, cu petale roz in varf, framanta un pliculet cu miere. degetele lui, mai brune si cu aroma de tutun se joaca in acelasi ritm cu cele doua pliculete de zahar, brune si ele.
si tot ceea ce n-a ajuns in ceaiul si cafeaua de pe masa pluteste acum in lumina blanda a serii, inconjurand cu sfiala, dar si cu gratie vorbele. iar vorbele se impletesc pana cand povestea patrunde prelung in lumea reala, inlocuind-o inca o data.
