sâmbătă, 13 iunie 2009

clipe de vara


rosii, lucioase, cu pielea subtire si picaturi de apa care stralucesc.
in transparenta, vezi adevarata putere a rosului concentrat.
intai le gusti cu ochii, pana la umezire si nod in gat.
apoi le apropii de buze, inca nestiind daca sa musti sau nu.
in cele din urma iei una si o strivesti intre limba si cerul gurii, simtind fiecare picatura.
o picatura ramane pe buze, patandu-le.
vine un deget razand, care vrea sa stearga pata. si cum nu reuseste, de ciuda, o acopera cu alte buze.

9 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Un deget râzând - minunat...

Mikka spunea...

Mie imi place mai mult aia, cu "acoperitul"... Sunt pofticioasa rau...

ajnanina spunea...

Mikka,
te inteleg perfect.
uneori e nevoie de visine foarte, foarte coapte...

ajnanina spunea...

ooo, Mugur, acum e momentul...
sunt atat de dulci si bune...

ajnanina spunea...

Mikka,
de la tine am invatat gesturile simple...
si exersandu-le am inteles cat de mult antrenament - ani, vieti, experiente, se afla in spatele lor.

gabi spunea...

Nici eu n-am mancat visine anul asta...off :)
...abia astept degetul razand... :)

ajnanina spunea...

Gabi,
cum ii spuneam si lu Mugur, si cum ar spune si el, momentul e ACUM.
cat mai curand :))
iar in ceea ce priveste degetul, buzele trebuie sa stea cat mai aproape de el, pentru a-l ajuta sa indrazneasca :)

Kami spunea...

Eu abia am mancat cirese, ce sa mai zic de visine... dar buzele inca patate de savoarea lor :)

ajnanina spunea...

Kami,
si ciresele sunt perfect valabile, daca dau acelasi zambet in coltul buzelor :))